37. Ea s’a dus și s’a aruncat la picioarele lui, și s’a închinat pînă la pamînt. Și și-a luat fiul, și a ieșit afară.
38. Elisei s’a întors la Ghilgal, și în țară bîntuia o foamete. Pe cînd fiii proorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare, și fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!“
39. Unul din ei a ieșit pe cîmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubețe sălbatice, pînă și-a umplut haina. Cînd s’a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea.
40. Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!“ Și n’au putut să mănînce.
41. Elisei a zis: „Luați făină.“ A aruncat făină în oală, și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“ Și nu mai era nimic vătămător în oală.
42. A venit un om din Baal-Șalișa. A adus pîne din cele dintîi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pîni de orz, și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“
43. Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inși?“ Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănînce; căci așa vorbește Domnul: «Vor mînca, și va mai rămînea.“
44. Atunci le-a pus pînile înainte; și au mîncat și le-a mai și rămas, după cuvîntul Domnului.