30. Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“Și el s’a sculat și a mers după ea.
31. Ghehazi le-o luase înainte, și pusese toiagul pe fața copilului; dar n’a dat nici glas, nici semn de simțire. S’a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, și a zis: „Copilul nu s’a trezit“.
32. Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
33. Elisei a intrat și a închis ușa după ei amîndoi, și s’a rugat Domnului.
34. S’a suit, și s’a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mînile lui pe mînile lui, și s’a întins peste el. Și trupul copilului s’a încălzit.
35. Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s’a suit iarăș și s’a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori, și a deschis ochii.
36. Elisei a chemat pe Ghehazi, și a zis: „Cheamă pe Sunamita.“ Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!“
37. Ea s’a dus și s’a aruncat la picioarele lui, și s’a închinat pînă la pamînt. Și și-a luat fiul, și a ieșit afară.
38. Elisei s’a întors la Ghilgal, și în țară bîntuia o foamete. Pe cînd fiii proorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare, și fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!“
39. Unul din ei a ieșit pe cîmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubețe sălbatice, pînă și-a umplut haina. Cînd s’a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea.
40. Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!“ Și n’au putut să mănînce.