25. Ea a plecat deci și s’a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel.Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe Sunamita aceea!
26. Acum, aleargă dar înaintea ei, și spune-i: «Ești bine? Bărbatul tău și copilul sînt bine?» Ea a răspuns: „Bine.“
27. Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s’a apropiat s’o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Lasă-o, căci este tare amărîtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, și nu mi l-a făcut cunoscut.“
28. Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N’am zis eu: „Nu mă amăgi?“
29. Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mînă, și pleacă. Dacă vei întîlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; și dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.“
30. Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“Și el s’a sculat și a mers după ea.
31. Ghehazi le-o luase înainte, și pusese toiagul pe fața copilului; dar n’a dat nici glas, nici semn de simțire. S’a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, și a zis: „Copilul nu s’a trezit“.
32. Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.