9. Dar David a zis lui Abișai: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului și să rămînă nepedepsit?“
10. Și David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî într’un cîmp de bătaie și va peri.
11. Să mă ferească Domnul, să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai sulița dela căpătîiul lui, cu urciorul cu apă, și să plecăm.“
12. David a luat dar sulița și urciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n’a băgat de seamă nimic, și nimeni nu s’a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într’un somn adînc.
13. David a trecut de cealaltă parte, și a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.
14. Și a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: „N’auzi tu, Abner?“ Abner a răspuns: „Cine ești tu care strigi către împăratul?“
15. Și David a zis lui Abner: „Oare nu ești tu bărbat? Și cine este ca tine în Israel? Pentruce atunci n’ai păzit pe împărat, stăpînul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău.
16. Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sînteți vrednici de moarte, căci n’ați vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este sulița împăratului și ulciorul de apă, cari erau la căpătîiul lui.“
17. Saul a cunoscut glasul lui David, și a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?“ Și David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!“
18. Și a zis: „Pentruce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, și cu ce sînt vinovat?
19. Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: «Dacă Domnul este Cel ce te atîță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare dela noi; dar dacă oamenii te atîță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă deslipească de moștenirea Domnului, zicîndu-mi: «Du-te de slujește unor dumnezei străini!»
20. Oh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potîrniche în munți.“
21. Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, și am făcut o mare greșală.“
22. David a răspuns: „Iată sulița împăratului; să vină unul din oamenii tăi s’o ia.
23. Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui: căci Domnul te dăduse azi în mînile mele, și eu n’am vrut să pun mîna pe unsul Domnului.