1. Zifiții s’au dus la Saul la Ghibea, și au zis: „Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, în fața pustiei.“
2. Saul s’a sculat și s’a pogorît în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleși din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif.
3. A tăbărît pe dealul Hachila, în fața pustiei, lîngă drum. David era în pustie; și, înțelegînd că Saul merge în urmărirea lui în pustie,
4. a trimes niște iscoade, și a aflat că în adevăr Saul venise.
5. Atunci David s’a sculat și a venit la locul unde tăbărîse Saul, și a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberii și poporul era tăbărît în jurul lui.
6. David a luat cuvîntul, și vorbind lui Ahimelec, Hetitul, și lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare cu mine în tabără la Saul?“ Și Abișai a răspuns: „Eu, mă voi pogorî cu tine.“
7. David și Abișai s’au dus noaptea la popor. Și iată că Saul era culcat și dormea în cort în mijlocul taberii, și sulița lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner și poporul lui erau culcați în jurul lui.
8. Abișai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mînile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea, și să-l pironesc dintr’o lovitură în pămînt, ca să n’am nevoie să-i mai dau alta.“
9. Dar David a zis lui Abișai: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului și să rămînă nepedepsit?“
10. Și David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî într’un cîmp de bătaie și va peri.
11. Să mă ferească Domnul, să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai sulița dela căpătîiul lui, cu urciorul cu apă, și să plecăm.“
12. David a luat dar sulița și urciorul cu apă de la căpătîiul lui Saul, și au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n’a băgat de seamă nimic, și nimeni nu s’a deșteptat, căci Domnul îi cufundase pe toți într’un somn adînc.
13. David a trecut de cealaltă parte, și a ajuns departe pe vîrful muntelui, la o mare depărtare de tabără.
14. Și a strigat poporului și lui Abner, fiul lui Ner: „N’auzi tu, Abner?“ Abner a răspuns: „Cine ești tu care strigi către împăratul?“
15. Și David a zis lui Abner: „Oare nu ești tu bărbat? Și cine este ca tine în Israel? Pentruce atunci n’ai păzit pe împărat, stăpînul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpînul tău.
16. Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul, că sînteți vrednici de moarte, căci n’ați vegheat asupra stăpînului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este sulița împăratului și ulciorul de apă, cari erau la căpătîiul lui.“
17. Saul a cunoscut glasul lui David, și a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?“ Și David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!“
18. Și a zis: „Pentruce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, și cu ce sînt vinovat?
19. Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: «Dacă Domnul este Cel ce te atîță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare dela noi; dar dacă oamenii te atîță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă deslipească de moștenirea Domnului, zicîndu-mi: «Du-te de slujește unor dumnezei străini!»
20. Oh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potîrniche în munți.“
21. Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, și am făcut o mare greșală.“
22. David a răspuns: „Iată sulița împăratului; să vină unul din oamenii tăi s’o ia.
23. Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui: căci Domnul te dăduse azi în mînile mele, și eu n’am vrut să pun mîna pe unsul Domnului.
24. Și după cum azi viața ta a avut un mare preț înaintea mea, tot așa și viața mea va avea un mare preț înaintea Domnului, și El mă va izbăvi din orice necaz.“
25. Saul a zis lui David: „Fii binecuvîntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari și vei birui.“ David și-a văzut de drum, și Saul s’a întors acasă.