17. Saul a cunoscut glasul lui David, și a zis: „Glasul tău este, fiul meu David?“ Și David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!“
18. Și a zis: „Pentruce urmărește domnul meu pe robul său? Ce-am făcut, și cu ce sînt vinovat?
19. Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: «Dacă Domnul este Cel ce te atîță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare dela noi; dar dacă oamenii te atîță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă deslipească de moștenirea Domnului, zicîndu-mi: «Du-te de slujește unor dumnezei străini!»
20. Oh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări o potîrniche în munți.“
21. Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ți voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viața mea a fost scumpă înaintea ta. Am lucrat ca un nebun, și am făcut o mare greșală.“
22. David a răspuns: „Iată sulița împăratului; să vină unul din oamenii tăi s’o ia.
23. Domnul va răsplăti fiecăruia după dreptatea lui și după credincioșia lui: căci Domnul te dăduse azi în mînile mele, și eu n’am vrut să pun mîna pe unsul Domnului.
24. Și după cum azi viața ta a avut un mare preț înaintea mea, tot așa și viața mea va avea un mare preț înaintea Domnului, și El mă va izbăvi din orice necaz.“