1. Zifiții s’au dus la Saul la Ghibea, și au zis: „Iată că David este ascuns pe dealul Hachila, în fața pustiei.“
2. Saul s’a sculat și s’a pogorît în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleși din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif.
3. A tăbărît pe dealul Hachila, în fața pustiei, lîngă drum. David era în pustie; și, înțelegînd că Saul merge în urmărirea lui în pustie,
4. a trimes niște iscoade, și a aflat că în adevăr Saul venise.
5. Atunci David s’a sculat și a venit la locul unde tăbărîse Saul, și a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner, fiul lui Ner, căpetenia oștirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberii și poporul era tăbărît în jurul lui.
6. David a luat cuvîntul, și vorbind lui Ahimelec, Hetitul, și lui Abișai, fiul Țeruiei și fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare cu mine în tabără la Saul?“ Și Abișai a răspuns: „Eu, mă voi pogorî cu tine.“
7. David și Abișai s’au dus noaptea la popor. Și iată că Saul era culcat și dormea în cort în mijlocul taberii, și sulița lui era înfiptă în pămînt la capul lui. Abner și poporul lui erau culcați în jurul lui.
8. Abișai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmașul tău în mînile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu sulița mea, și să-l pironesc dintr’o lovitură în pămînt, ca să n’am nevoie să-i mai dau alta.“
9. Dar David a zis lui Abișai: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mîna pe unsul Domnului și să rămînă nepedepsit?“
10. Și David a zis: „Viu este Domnul, că numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va pogorî într’un cîmp de bătaie și va peri.
11. Să mă ferească Domnul, să pun mîna pe unsul Domnului! Ia numai sulița dela căpătîiul lui, cu urciorul cu apă, și să plecăm.“