1. Samuel a murit. Tot Israelul s’a adunat și l-a plîns, și l-au îngropat în locuința lui la Rama. Atunci David s’a sculat și s’a pogorît în pustia Paran.
2. În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi și o mie de capre, și se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.
3. Numele acestui om era Nabal, și nevasta lui se chema Abigail; era o femee cu judecată și frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru și rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.
4. David a aflat în pustie că Nabal își tunde oile.
5. A trimes la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiți-vă la Carmel, și duceți-vă la Nabal. Întrebați-l de sănătate în numele meu,
6. și să-i vorbiți așa: «Să trăiești în pace, și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău.
7. Și acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărît, și nu li s’a luat nimic în tot timpul cît au fost la Carmel.
8. Întreabă pe slujitorii tăi, și-ți vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceștia înaintea ta, fiindcă venim într’o zi de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi și fiului tău David, ce te lasă inima.“
9. Cînd au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.
10. Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David, și cine este fiul lui Isai? Astăzi sînt mulți slujitori cari fug de la stăpîni.
11. Și să-mi iau eu pînea, apa, și vitele mele, pe cari le-am tăiat pentru tunzătorii mei, și să le dau unor oameni cari sînt de nu știu unde?“
12. Oamenii lui David și-au luat drumul înapoi; s’au întors, și au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.
13. Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-și încingă sabia“! Și fiecare și-a încins sabia. David și-a încins și el sabia, și aproape patru sute de inși s’au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalîcuri.
14. Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimes din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, și el s’a purtat rău cu ei.
15. Și totuș oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărît, și nu ni s’a luat nimic, în tot timpul cît am fost cu ei în cîmp.
16. Ne-au fost zid și zi și noapte, în tot timpul cît am fost cu ei, la păscutul turmelor.
17. Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpînului nostru, și a întregei lui case este hotărîtă, și el este așa de rău încît nimeni nu îndrăznește să-i vorbească.
18. Abigail a luat îndată două sute de pîni, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grîu prăjit, o sută de turte de stafide, și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,
19. și a zis slujitorilor săi: „Luați-o înaintea mea, și eu voi veni după voi. N’a spus nimic bărbatului ei Nabal.
20. Ea a încălecat pe un măgar, a pogorît muntele pe un drum tufos, și iată că David și oamenii lui se pogorau în fața ei, așa că i-a întîlnit. –
21. David zisese: «În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s’a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.
22. Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!“
23. Cînd a zărit Abigail pe David, s’a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu fața la pămînt înaintea lui David, și s’a închinat pînă la pămînt.
24. Apoi, aruncîndu-se la picioarele lui, a zis: „Eu sînt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ți vorbească la urechi, și ascultă cuvintele roabei tale.
25. Să nu-și pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal îi este numele, și este plin de nebunie. Și eu, roaba ta, n’am văzut pe oamenii trimeși de domnul meu.
26. Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verși sînge și să te ajuți cu mîna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!
27. Primește darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, și să se împartă oamenilor cari merg după domnul meu.
28. Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, și niciodată nu va fi răutate în tine.
29. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la domnul, Dumnezeul tău, și să arunce cu praștia sufletul vrăjmașilor tăi.
30. Cînd va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit, și te va pune mai mare peste Israel,
31. atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sînge degeaba și că s’a răzbunat singur. Și cînd va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta.“
32. David a zis Abigailei: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimes astăzi înaintea mea!
33. Binecuvîntată să fie judecata ta, și binecuvîntată să fii tu, că m’ai oprit în ziua aceasta să vărs sînge, și mi-ai oprit mîna!
34. Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m’a oprit să-ți fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n’ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, pînă la lumina zilei de mîne.“
35. Și David a luat din mîna Abigailei ce-i adusese, și i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi, că ți-am ascultat glasul, și te-am primit bine.“
36. Abigail a ajuns la Nabal. Și tocmai el dădea în casa lui un ospăț ca un ospăț împărătesc; inima îi era veselă, și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, pînă la lumina zilei.
37. Dar dimineața, după ce trecuse beția lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întîmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte, și s’a făcut ca o piatră.
38. Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal, și a murit.
39. David a aflat că murise Nabal, și a zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal, și a împedecat pe robul său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.“David a trimes vorba Abigailei că vrea s’o ia de nevastă.
40. Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel, și i-au vorbit așa: „David ne-a trimes la tine, ca să te ia de nevastă.“
41. Ea s’a sculat, s’a aruncat cu fața la pămînt, și a zis: „Iată, roaba ta se socotește ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.“
42. Și îndată Abigail a plecat, călare pe un măgar, și însoțită de cinci fete; a mers după solii lui David, și i-a fost nevastă.
43. David luase și pe Ahinoam din Izreel, și amîndouă au fost nevestele lui.
44. Și Saul dăduse pe fiică-sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiș.