14. Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimes din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpînul nostru, și el s’a purtat rău cu ei.
15. Și totuș oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărît, și nu ni s’a luat nimic, în tot timpul cît am fost cu ei în cîmp.
16. Ne-au fost zid și zi și noapte, în tot timpul cît am fost cu ei, la păscutul turmelor.
17. Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci perderea stăpînului nostru, și a întregei lui case este hotărîtă, și el este așa de rău încît nimeni nu îndrăznește să-i vorbească.
18. Abigail a luat îndată două sute de pîni, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grîu prăjit, o sută de turte de stafide, și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari,
19. și a zis slujitorilor săi: „Luați-o înaintea mea, și eu voi veni după voi. N’a spus nimic bărbatului ei Nabal.
20. Ea a încălecat pe un măgar, a pogorît muntele pe un drum tufos, și iată că David și oamenii lui se pogorau în fața ei, așa că i-a întîlnit. –
21. David zisese: «În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie, de nu s’a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.
22. Dumnezeu să pedepsească pe robul său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămînă pînă la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!“
23. Cînd a zărit Abigail pe David, s’a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu fața la pămînt înaintea lui David, și s’a închinat pînă la pămînt.
24. Apoi, aruncîndu-se la picioarele lui, a zis: „Eu sînt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ți vorbească la urechi, și ascultă cuvintele roabei tale.
25. Să nu-și pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal îi este numele, și este plin de nebunie. Și eu, roaba ta, n’am văzut pe oamenii trimeși de domnul meu.
26. Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verși sînge și să te ajuți cu mîna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!
27. Primește darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu, și să se împartă oamenilor cari merg după domnul meu.
28. Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, și niciodată nu va fi răutate în tine.