37. Domnul să fie cu Solomon cum a fost cu domnul meu, împăratul, ca să-și înalțe scaunul de domnie mai pe sus de scaunul de domnie al domnului meu, împăratul David!“
38. Atunci preotul Țadoc s’a pogorît împreună cu proorocul Natan, cu Benaia, fiul lui Iehoiada, cu Cheretiții și Peletiții; au pus pe Solomon călare pe cătîrul împăratului David, și l-au dus la Ghihon.
39. Preotul Țadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, și a uns pe Solomon. Au sunat din trîmbiță, și tot poporul a zis: „Trăiască împăratul Solomon!“
40. Tot poporul s’a suit după el, și poporul cînta din fluier și se desfăta cu mare bucurie; se clătina pămîntul de strigătele lor.
41. Zvonul acesta a ajuns pînă la Adonia și la toți cei poftiți cari erau cu el, tocmai în clipa cînd sfîrșeau de mîncat. Ioab, auzind sunetul trîmbiței, a zis: „Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?“
42. Pe cînd vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Și Adonia a zis: „Apropie-te, că ești un om viteaz, și aduci vești bune.“
43. „Da“, a răspuns Ionatan lui Adonia, „domnul nostru împăratul David a făcut împărat pe Solomon.
44. A trimes cu el pe preotul Țadoc, pe proorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe Cheretiți și Peletiți, și l-au pus călare pe catîrul împăratului.