64. „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, și venind pe norii cerului.“
65. Atunci marele preot și-a rupt hainele, și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui.
66. Ce credeți?“ Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.“
67. Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii, și L-au pălmuit,
68. zicînd: „Hristoase, proorocește-ne – cine Te-a lovit?“
69. Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el, și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileanul!“
70. Dar el s’a lepădat înaintea tuturor, și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.“
71. Cînd a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.“
72. El s’a lepădat iarăș, cu un jurămînt, și a zis: „Nu cunosc pe omul acesta!“
73. Peste puțin, cei ce stăteau acolo, s’au apropiat, și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.“
74. Atunci el a început să se blastăme și să se jure, zicînd: „Nu cunosc pe omul acesta!“ În clipa aceea a cîntat cocoșul.
75. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Și a ieșit afară și a plîns cu amar.