1. Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi:
2. „Știți că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!“
3. Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrînii norodului s’au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa;
4. și s’au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleșug, și să-L omoare.
5. Dar ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.“
6. Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul,
7. s’a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui.
8. Ucenicilor le-a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta?
9. Mirul acesta s’ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.“
10. Cînd a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.
11. Pentrucă pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna.
12. Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.
13. Adevărat vă spun că ori unde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“
14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s’a dus la preoții cei mai de seamă,
15. și le-a zis: „Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mînile voastre?“ Ei i-au cîntărit treizeci de arginți.
16. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor.
17. În ziua dintîi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănînci Paștele?“
18. El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om, și spuneți-i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta.“
19. Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus, și au pregătit Paștele.
20. Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
21. Pe cînd mîncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.“
22. Ei s’au întristat foarte mult, și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu, Doamne?“
23. Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.
24. Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!“
25. Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, și I-a zis: „Nu cumva sînt eu, Învățătorule?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „tu ești!“
26. Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; și după ce a binecuvîntat, a frînt-o, și a dat-o ucenicilor, zicînd: „Luați, mîncați; acesta este trupul Meu.“
27. Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicînd: „Beți toți din el;
28. căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.
29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.“
30. După ce au cîntat cîntarea, au ieșit în muntele Măslinilor.
31. Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: «Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.»
32. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.“
33. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.“
34. „Adevărat îți spun“, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“
35. Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Și toți ucenicii au spus acelaș lucru.
36. Atunci Isus a venit cu ei într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog.“
37. A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, și a început să Se întristeze și să se mîhnească foarte tare.
38. Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămîneți aici, și vegheați împreună cu Mine.“
39. Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pămînt, și S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă este cu putință, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuș nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.“
40. Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind, și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n’ați putut să vegheați împreună cu Mine!
41. Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de rîvnă, dar carnea este neputincioasă.“
42. S’a depărtat a doua oară, și S’a rugat, zicînd: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
43. S’a întors iarăș la ucenici, și i-a găsit dormind; pentrucă li se îngreuiaseră ochii de somn.
44. I-a lăsat din nou, S’a depărtat, și S’a rugat a treia oară, zicînd aceleași cuvinte.
45. Apoi a venit la ucenici, și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă!.. Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mînile păcătoșilor.
46. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul.“
47. Pe cînd vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimeși de preoții cei mai de seamă și de bătrînii norodului.“
48. Vînzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneți mîna pe el!“
49. Îndată, Iuda s’a apropiat de Isus, și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!“ Și L-a sărutat.
50. Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!“ Atunci oamenii aceia s’au apropiat, au pus mînile pe Isus, și L-au prins.
51. Și unul din ceice erau cu Isus, a întins mîna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, și i-a tăiat urechea.
52. Atunci Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei; căci toți ceice scot sabia, de sabie vor pieri.
53. Crezi că n’aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemînă mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54. Dar cum se vor împlini Scripturile, cari zic că așa trebuie să se întîmple?“
55. În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tîlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru, și învățam norodul în Templu, și n’ați pus mîna pe Mine.
56. Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci.“Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
57. Ceice au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrînii.
58. Petru L-a urmat de departe, pînă la curtea marelui preot; apoi a intrat înlăuntru, și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfîrșitul.
59. Preoții cei mai de seamă, bătrînii și tot Soborul căutau vre-o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî.
60. Dar n’au găsit niciuna, măcar că s’au înfățișat mulți martori mincinoși. La urmă au venit doi,
61. și au spus: Acesta a zis: „Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăș în trei zile.“
62. Marele preot s’a sculat în picioare, și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?“
63. Isus tăcea. Și marele preot a luat cuvîntul și I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.“
64. „Da“, i-a răspuns Isus, „sînt! „Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezînd la dreapta puterii lui Dumnezeu, și venind pe norii cerului.“
65. Atunci marele preot și-a rupt hainele, și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui.
66. Ce credeți?“ Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.“
67. Atunci L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii, și L-au pălmuit,
68. zicînd: „Hristoase, proorocește-ne – cine Te-a lovit?“
69. Petru însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el, și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileanul!“
70. Dar el s’a lepădat înaintea tuturor, și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici.“
71. Cînd a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret.“
72. El s’a lepădat iarăș, cu un jurămînt, și a zis: „Nu cunosc pe omul acesta!“
73. Peste puțin, cei ce stăteau acolo, s’au apropiat, și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.“
74. Atunci el a început să se blastăme și să se jure, zicînd: „Nu cunosc pe omul acesta!“ În clipa aceea a cîntat cocoșul.
75. Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cînte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Și a ieșit afară și a plîns cu amar.