20. Seara, Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.
21. Pe cînd mîncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.“
22. Ei s’au întristat foarte mult, și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sînt eu, Doamne?“
23. Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.
24. Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!“
25. Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, și I-a zis: „Nu cumva sînt eu, Învățătorule?“ „Da“, i-a răspuns Isus, „tu ești!“
26. Pe cînd mîncau ei, Isus a luat o pîne; și după ce a binecuvîntat, a frînt-o, și a dat-o ucenicilor, zicînd: „Luați, mîncați; acesta este trupul Meu.“
27. Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțămit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicînd: „Beți toți din el;
28. căci acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.
29. Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.“
30. După ce au cîntat cîntarea, au ieșit în muntele Măslinilor.
31. Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți veți găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: «Voi bate Păstorul, și oile turmei vor fi risipite.»
32. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.“
33. Petru a luat cuvîntul, și I-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.“
34. „Adevărat îți spun“, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.“
35. Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Și toți ucenicii au spus acelaș lucru.
36. Atunci Isus a venit cu ei într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici pînă Mă voi duce colo să Mă rog.“
37. A luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, și a început să Se întristeze și să se mîhnească foarte tare.