13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legați-i mînile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților.
14. Căci mulți sînt chemați, dar puțini sînt aleși.“
15. Atunci Fariseii s’au dus și s’au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16. Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentrucă nu cauți la fața oamenilor.
17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“
18. Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19. Arătați-Mi banul birului.“ Și ei I-au adus un ban.
20. El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sînt?“
21. „Ale Cezarului,“ I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“
22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, și au plecat.“
23. În aceeaș zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
24. „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, și să-i ridice urmaș.»
25. Erau dar la noi șapte frați. Cel dintîi s’a însurat, și a murit; și, fiindcă n’avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
26. Tot așa și al doilea, și al treilea, pînă la al șaptelea.
27. La urmă, după ei toți, a murit și femeia.