1. Isus a luat cuvîntul, și le-a vorbit iarăș în pilde. Și a zis:
2. „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a făcut nuntă fiului său.
3. A trimes pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n’au vrut să vină.
4. A trimes iarăș alți robi, și le-a zis: «Spuneți celor poftiți: „Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sînt gata, veniți la nuntă.»
5. Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui.
6. Ceilalți au pus mîna pe robi, și-au bătut joc de ei, și i-au omorît.
7. Cînd a auzit împăratul s’a mîniat; a trimes oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia, și le-a ars cetatea.
8. Atunci a zis robilor săi: «Nunta este gata; dar cei poftiți n’au fost vrednici de ea.
9. Duceți-vă dar la răspîntiile drumurilor, și chemați la nuntă pe toți aceia pe cari-i veți găsi.»
10. Robii au ieșit la răspîntii, au strîns pe toți pe cari i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s’a umplut de oaspeți.
11. Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
12. «Prietene,» i-a zis el, «cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?» Omul acela a amuțit.
13. Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: «Legați-i mînile și picioarele, și luați-l și aruncați-l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților.
14. Căci mulți sînt chemați, dar puțini sînt aleși.“
15. Atunci Fariseii s’au dus și s’au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
16. Au trimes la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, cari I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat, și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentrucă nu cauți la fața oamenilor.
17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?“
18. Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentruce Mă ispitiți, fățarnicilor?
19. Arătați-Mi banul birului.“ Și ei I-au adus un ban.
20. El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sînt?“
21. „Ale Cezarului,“ I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“
22. Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, și au plecat.“
23. În aceeaș zi, au venit la Isus Saducheii, cari zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
24. „Învățătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, și să-i ridice urmaș.»
25. Erau dar la noi șapte frați. Cel dintîi s’a însurat, și a murit; și, fiindcă n’avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
26. Tot așa și al doilea, și al treilea, pînă la al șaptelea.
27. La urmă, după ei toți, a murit și femeia.
28. La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.
29. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
30. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31. Cît privește învierea morților, oare n’ați citit ce vi s’a spus de Dumnezeu, cînd zice:
32. «Eu sînt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov?» Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți ci al celor vii.“
33. Noroadele, cari ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus.
34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s’au strîns la un loc.
35. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
36. „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“
37. Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău.“
38. „Aceasta este cea dintîi, și cea mai mare poruncă.
39. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.»
40. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Proorocii.“
41. Pe cînd erau strînși la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat:
42. Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?“ „Al lui David“, I-au răspuns ei.
43. Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numește Domn, cînd zice:
44. «Domnul a zis Domnului Meu: „Șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi supt picioarele Tale?
45. Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?“
46. Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvînt. Și, din ziua aceea, n’a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.