23. Toate aceste lucruri rele ies dinlăuntru, și spurcă pe om.“
24. Isus a plecat de acolo, și S’a dus în ținutul Tirului și al Sidonului. A intrat într’o casă, dorind să nu știe nimeni că este acolo; dar n’a putut să rămînă ascuns.
25. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiță era stăpînită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, și a venit de s’a aruncat la picioarele Lui.
26. Femeia aceasta era o grecoaică, de obîrșie Siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.
27. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pînea copiilor, și s’o arunci la căței.“
28. „Da, Doamne“, I-a răspuns ea; „dar și cățeii de supt masă mănîncă din fărămiturile copiilor.“
29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit dracul din fiică-tă.“
30. Și cînd a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; și ieșise dracul din ea.
31. Isus a părăsit ținutul Tirului, și a venit iarăș prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ținutul Decapole.
32. I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, și L-au rugat să-Și pună mînile peste el.
33. El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, și i-a atins limba cu scuipatul Lui.
34. Apoi, Și-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, și a zis: „Efata“, adică: „Deschide-te!“
35. Îndată, i s’au deschis urechile, i s’a deslegat limba, și a vorbit foarte deslușit.
36. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.
37. Ei erau uimiți peste măsură de mult, și ziceau: „Toate le face de minune; chiar și pe surzi îi face să audă, și pe muți să vorbească.“