37. Și n’a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
38. Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, și pe unii cari plîngeau și se tînguiau mult.
39. A intrat înlăuntru, și le-a zis: „Pentruce faceți atîta zarvă, și pentruce plîngeți? Copila n’a murit, ci doarme.“
40. Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, și pe cei ce-L însoțiseră, și a intrat acolo unde zăcea copila.
41. A apucat-o de mînă, și i-a zis: „Talita cumi“, care, tîlmăcit, însemnează: „Fetițo, scoală-te, îți zic!“
42. Îndată fetița s’a sculat, și a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți.
43. Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta; și a zis să dea de mîncare fetiței.