27. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime, și s’a atins de haina Lui.
28. Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.“
29. Și îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s’a tămăduit de boală.
30. Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El; și, întorcîndu-Se spre mulțime, a zis: „Cine s’a atins de hainele Mele?“
31. Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește, și mai zici: „Cine s’a atins de Mine?“
32. El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33. Femeea, înfricoșată și tremurînd, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s’a aruncat la picioarele Lui, și I-a spus tot adevărul.
34. Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mîntuit; du-te în pace, și fii tămăduită de boala ta.“
35. Pe cînd vorbea El încă, iată că vin niște oameni dela fruntașul sinagogii, cari-i spun: „Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învățătorul?“
36. Dar Isus, fără să țină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!“
37. Și n’a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
38. Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, și pe unii cari plîngeau și se tînguiau mult.
39. A intrat înlăuntru, și le-a zis: „Pentruce faceți atîta zarvă, și pentruce plîngeți? Copila n’a murit, ci doarme.“
40. Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, și pe cei ce-L însoțiseră, și a intrat acolo unde zăcea copila.
41. A apucat-o de mînă, și i-a zis: „Talita cumi“, care, tîlmăcit, însemnează: „Fetițo, scoală-te, îți zic!“