4. Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus, și, după ce l-au spart, au pogorît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
5. Cînd le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îți sînt iertate!“
6. Unii din cărturari, cari erau de față, se gîndeau în inimile lor:
7. „Cum vorbește omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decît numai Dumnezeu?“
8. Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gîndeau astfel în ei, și le-a zis: „Pentru ce aveți astfel de gînduri în inimile voastre?
9. Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îți sînt iertate“, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ți patul, și umblă?“
10. Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele,
11. „Ție îți poruncesc“, a zis El slăbănogului, – „scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acasă.“
12. Și îndată, slăbănogul s’a sculat, și-a ridicat patul, și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți, și slăveau pe Dumnezeu, și ziceau: „Niciodată n’am văzut așa ceva!“
13. Isus a ieșit iarăș la mare. Toată mulțimea venea la El; și El învăța pe toți.