17. Tocmai cînd era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața vecinică?“
18. „Pentruce Mă numești bun?“ i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
19. Cunoști poruncile: „Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înșeli; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.“
20. El I-a răspuns: „Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea.“
21. Isus S’a uitat țintă la el, l-a iubit, și i-a zis: „Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea, și urmează-Mă.“
22. Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuții.
23. Isus S’a uitat împrejurul Lui, și a zis ucenicilor Săi: „Cît de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu ceice au avuții!“
24. Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvîntul, și le-a zis: „Fiilor, cît de anevoie este pentru ceice se încred în bogății, să intre în Împărăția lui Dumnezeu!