7. De aceea nici nu m’am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, și robul meu va fi tămăduit.
8. Căci și eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostași. Și zic unuia: «Du-te!» și se duce; altuia: «Vino!» și vine; și robului meu: «Fă cutare lucru!» și-l face.“
9. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S’a minunat de sutaș, S’a întors spre norodul, care mergea după El, și a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n’am găsit o credință atît de mare.“
10. Cînd s’au întors acasă, trimeșii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
11. În ziua următoare, Isus Se ducea într’o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult.
12. Cînd S’a apropiat de poarta cetății, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; și cu ea erau o mulțime de oameni din cetate.
13. Domnul, cînd a văzut-o, I s’a făcut milă de ea, și i-a zis: „Nu plînge!“
14. Apoi S’a apropiat, și S’a atins de raclă. Ceice o duceau, s’au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îți spun!“
15. Mortul a șezut în capul oaselor, și a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
16. Toți au fost cuprinși de frică, slăveau pe Dumnezeu, și ziceau: „Un mare prooroc s’a ridicat între noi; și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.“
17. Vestea aceasta despre Isus s’a răspîndit în toată Iudea și prin toate împrejurimile.
18. Ucenicii lui Ioan au dat de știre învățătorului lor despre toate aceste lucruri.
19. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, și i-a trimes la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină, sau să așteptăm pe altul?“