9. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci și el este fiul lui Avraam.
10. Pentrucă Fiul omului a venit să caute și să mîntuiască ce era pierdut.“
11. Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de Ierusalim, și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu are să se arate îndată.
12. Deci a zis: „Un om de neam mare s’a dus într’o țară depărtată, ca să-și ia o împărăție, și apoi să se întoarcă.
13. A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Grecește: mine.), și le-a zis: „Puneți-i în negoț pînă mă voi întoarce.“
14. Dar cetățenii lui îl urau; și au trimes după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.“
15. Cînd s’a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîștigase fiecare cu ei din negoț.
16. Cel dintîi a venit, și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.“
17. El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cîrmuirea a zece cetăți.“
18. A venit al doilea, și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.“
19. El i-a zis și lui: „Primește și tu cîrmuirea a cinci cetăți.“
20. A venit un altul, și i-a zis: „Doamne, iată-ți polul, pe care l-am păstrat învelit într’un ștergar;
21. căci m’am temut de tine, fiindcă ești un om aspru; iei ce n’ai pus, și seceri ce n’ai sămănat.“
22. Stăpînul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Știai că sînt un om aspru, care iau ce n’am pus și secer ce n’am sămănat;
23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?“