36. Pe cînd mergea Isus, oamenii își așterneau hainele pe drum.
37. Și cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîșul muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.
38. Ei ziceau: „Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, și slavă în locurile prea înalte!“
39. Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii!“
40. Și El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.“
41. Cînd S’a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plîns pentru ea,
42. și a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.
43. Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmașii tăi te vor înconjura cu șanțuri, te vor împresura, și te vor strînge din toate părțile:
44. te vor face una cu pămîntul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău; și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.“
45. În urmă a intrat în Templu, și a început să scoată afară pe ceice vindeau și cumpărau în el.
46. Și le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tîlhari.“
47. Isus învăța în toate zilele pe norod în Templu. Și preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrînii norodului căutau să-L omoare;
48. dar nu știau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.