22. Cu vremea săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat.
23. Pe cînd era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sînul lui,
24. și a strigat: «Părinte Avraame, fie-ți milă de mine, și trimete pe Lazăr să-și moaie vîrful degetului în apă, și să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.»
25. «Fiule», i-a răspuns Avraam, «adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu ești chinuit.
26. Pe lîngă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.»
27. Bogatul a zis: «Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeți pe Lazăr în casa tatălui meu;
28. căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.»
29. Avraam a răspuns: «Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei.»
30. «Nu, părinte Avraame», a zis el; «ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi.»
31. Și Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.“