20. La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
21. Și dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă și cînii veneau și-i lingeau bubele.
22. Cu vremea săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat.
23. Pe cînd era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sînul lui,
24. și a strigat: «Părinte Avraame, fie-ți milă de mine, și trimete pe Lazăr să-și moaie vîrful degetului în apă, și să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.»
25. «Fiule», i-a răspuns Avraam, «adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu ești chinuit.