16. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața vecinică.
17. Dumnezeu, în adevăr, n’a trimes pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El.
18. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentrucă n’a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
19. Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decît lumina, pentrucă faptele lor erau rele.
20. Căci oricine face răul, urăște lumina, și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.
21. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentruca să i se arate faptele, fiindcă sînt făcute în Dumnezeu.“
22. După aceea Isus, și ucenicii Lui, a venit în ținutul Iudeii; și stătea acolo cu ei și boteza.
23. Ioan boteza și el în Enon, aproape de Salim, pentrucă acolo erau multe ape; și oamenii veneau ca să fie botezați.
24. Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniță.
25. Între ucenicii lui Ioan și între un Iudeu, s’a iscat o neînțelegere cu privire la curățire.
26. Au venit deci la Ioan și i-au zis: „Învățătorule, Celce era cu tine dincolo de Iordan, și despre care ai mărturisit tu, iată că botează, și toți oameni se duc la El.“
27. Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decît ce-i este dat din cer.
28. Voi înșivă îmi sînteți martori că am zis: „Nu sînt eu Hristosul, ci sînt trimes înaintea Lui.
29. Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă și-l ascultă, se bucură foarte mult cînd aude glasul mirelui: și această bucurie, care este a mea, este deplină.
30. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.