16. Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui“. Nu zice: „Și semințelor“ (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale“, adică Hristos.
17. Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desființat, așa ca făgăduința să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.
18. Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr’o făgăduință a dat-o lui Avraam.
19. Atunci pentruce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină „Sămînța“, căreia îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor.
20. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe cînd Dumnezeu, este unul singur.
21. Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s’ar fi dat o Lege care să poată da viața, într’adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a închis totul supt păcat, pentruca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos.
23. Înainte de venirea credinței, noi eram supt paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită.
24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător (Grecește: pedagog.) spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință.
25. După ce a venit credința, nu mai sîntem supt îndrumătorul acesta.
26. Căci toți sînteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus.
27. Toți cari ați fost botezați pentru Hristos, v’ați îmbrăcat cu Hristos.
28. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sînteți una în Hristos Isus.
29. Și dacă sînteți ai lui Hristos, sînteți „sămînța“ lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.