1. O, Galateni nechibzuiți! Cine v’a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?
2. Iată numai ce voiesc să știu dela voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul, ori prin auzirea credinței?
3. Sînteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfîrșiți prin firea pămîntească?
4. În zădar ați suferit voi atît de mult? Dacă, în adevăr, e în zădar!
5. Cel ce vă dă Duhul și face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinței?
6. Tot așa și „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.“
7. Înțelegeți și voi dar, că fii ai lui Avraam sînt cei ce au credință.
8. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine.“
9. Așa că cei ce se bizuiesc pe credință, sînt binecuvîntați împreună cu Avraam cel credincios.
10. Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sînt supt blestem; pentrucă este scris: „Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.“
11. Și că nimeni nu este socotit neprhănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi.“
12. Însă Legea nu se întemeiază pe credință; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele“.
13. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcîndu-Se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn“ –
14. pentruca binecuvîntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.
15. Fraților, (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuș nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva.
16. Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui“. Nu zice: „Și semințelor“ (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale“, adică Hristos.
17. Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desființat, așa ca făgăduința să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.
18. Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr’o făgăduință a dat-o lui Avraam.
19. Atunci pentruce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină „Sămînța“, căreia îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor.
20. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe cînd Dumnezeu, este unul singur.
21. Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s’ar fi dat o Lege care să poată da viața, într’adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a închis totul supt păcat, pentruca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos.
23. Înainte de venirea credinței, noi eram supt paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită.
24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător (Grecește: pedagog.) spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință.
25. După ce a venit credința, nu mai sîntem supt îndrumătorul acesta.
26. Căci toți sînteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus.
27. Toți cari ați fost botezați pentru Hristos, v’ați îmbrăcat cu Hristos.
28. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sînteți una în Hristos Isus.
29. Și dacă sînteți ai lui Hristos, sînteți „sămînța“ lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.