9. vreau mai de grabă să-ți fac o rugăminte în numele dragostei, eu, așa cum sînt, bătrînul Pavel; iar acum întemnițat pentru Hristos Isus.
10. Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanțurile mele: pentru Onisim (Adică: Folositor.),
11. care altă dată ți-a fost nefolositor, dar care acum îți va fi folositor și ție și mie.
12. Ți-l trimet înapoi, pe el, inima mea.
13. Aș fi dorit să-l țin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cît sînt în lanțuri pentru Evanghelie.
14. Dar n’am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentruca binele, pe care mi-l faci, să nu fie silit, ci de bună voie.
15. Poate că el a fost despărțit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru vecinicie,
16. dar nu ca pe un rob, ci mult mai pe sus de cît pe un rob: ca pe un frate prea iubit, mai ales de mine, și cu atît mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
17. Dacă mă socotești dar ca prieten al tău, primește-l ca pe mine însumi.
18. Și dacă ți-a adus vreo vătămare sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
19. Eu, Pavel, „voi plăti“ – scriu cu mîna mea – ca să nu-ți zic că tu însuți te datorezi mie.