20. Ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, și la Neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, și să facă fapte vrednice de pocăința lor.
21. Iată de ce au pus Iudeii mîna pe mine în Templu, și au căutat să mă omoare.
22. Dar, mulțămită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață pînă în ziua aceasta; și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic dela ce au spus proorocii și Moise că are să se întîmple;
23. și anume, că Hristosul trebuie să pătimească, și că, după ce va fi cel dintîi din învierea morților, va vesti lumină norodului și Neamurilor.“
24. Pe cînd vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie.“
25. „Nu sînt nebun, prea alesule Festus,“ a răspuns Pavel; „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite.
26. Împăratul știe aceste lucruri, și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sînt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s’au petrecut într’un colț!
27. Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa? … Știu că crezi.“
28. Și Agripa a zis lui Pavel: „Curînd mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!“