22. Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.
23. În urmă, a chemat pe doi sutași, și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă pînă la Cezarea.“
24. Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix.
25. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
26. „Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!
27. Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei; și eu m’am dus repede cu ostași, și l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman.
28. Am vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, și l-am adus înaintea Soborului lor.
29. Am găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrșise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri.
30. Mi s’a dat însă de știre că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimes îndată la tine, și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc, să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos.“
31. Ostașii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, și l-au dus noaptea pînă la Antipatrida.
32. A doua zi au lăsat pe călăreți să-și urmeze drumul înainte cu el, iar ei s’au întors în cetățuie.
33. Ajunși în Cezarea, călăreții au dat scrisoarea în mîna dregătorului, și au adus pe Pavel înaintea lui.
34. Dregătorul, dupăce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ținut este Pavel. Cînd a aflat că este din Cilicia,
35. „te voi asculta“, a zis el, „cînd vor veni pîrîșii tăi.“ Și a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.