17. Pavel a chemat pe unul din sutași, și a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.“
18. Sutașul a luat pe tînăr cu el, l-a dus la căpitan, și a zis: „Pavel cel întemnițat m’a chemat și m’a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ți spună ceva.“
19. Căpitanul l-a apucat de mînă, l-a luat deoparte, și l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?“
20. El a răspuns: „Iudeii s’au sfătuit să te roage să aduci mîne pe Pavel înaintea Soborului, ca și cum ai avea să-l cercetezi mai cu deamăruntul.
21. Tu să nu-i asculți, pentrucă mai mulți de patruzeci dintre ei îl pîndesc, și s’au legat cu blestem să nu mănînce și să nu bea nimic pînă nu-l vor omorî; acum stau gata, și n’așteaptă decît făgăduiala ta.“
22. Capitanul a lăsat pe tinerel să plece, și i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.
23. În urmă, a chemat pe doi sutași, și le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveți gata două sute de ostași, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițari, ca să meargă pînă la Cezarea.“
24. Le-a poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix.
25. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:
26. „Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!
27. Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei; și eu m’am dus repede cu ostași, și l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman.
28. Am vrut să aflu pricina pentru care-l pîrau, și l-am adus înaintea Soborului lor.
29. Am găsit că era pîrît pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvîrșise nicio nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanțuri.
30. Mi s’a dat însă de știre că Iudeii îl pîndesc ca să-l omoare; l-am trimes îndată la tine, și am făcut cunoscut și celor ce-l învinuiesc, să-ți spună ție ce au împotriva lui. Fii sănătos.“