26. Deodată, s’a făcut un mare cutremur de pămînt, așa că s’au clătinat temeliile temniței. Îndată, s’au deschis toate ușile, și s’au deslegat legăturile fiecăruia.
27. Temnicerul s’a deșteptat; și, cînd a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia, și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit.
28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci nici un rău, căci toți sîntem aici.“
29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înlăuntru, și, tremurînd de frică, s’a aruncat la picioarele lui Pavel și ale lui Sila;
30. i-a scos afară, și le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?“
31. Pavel și Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mîntuit tu și casa ta.“
32. Și i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît și tuturor celor din casa lui.
33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, și a fost botezat îndată, el și toți ai lui.
34. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, și s’a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35. Cînd s’a făcut ziuă, dregătorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Grecește: lictori.), să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.“
36. Și temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimes să vi se dea drumul; acum dar, ieșiți afară, și duceți-vă în pace.“
37. Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în fața tuturor, fără să fim judecați, pe noi, cari sîntem romani, ne-au aruncat în temniță, și acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge așa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!“
38. Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceștia s’au temut, cînd au auzit că sînt romani.
39. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniță, și i-au rugat să părăsească cetatea.
40. Ei au ieșit din temniță, și au intrat în casa Lidiei; și, dupăce au văzut și mîngîiat pe frați, au plecat.