11. Dupăce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, și a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
12. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintîi cetate dintr’un ținut al Macedoniei, și o colonie romană. În cetatea aceasta am stat cîteva zile.
13. În ziua Sabatului am ieșit afară pe poarta cetății, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos, și am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltă.
14. Una din ele, numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, și asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
15. După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis: „Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, intrați și rămîneți în casa mea.“ Și ne-a silit să intrăm.
16. Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Grecește: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult cîștig stăpînilor ei.
17. Roaba aceasta s’a luat după Pavel și după noi, și striga: „Oamenii aceștia sînt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt și ei vă vestesc calea mîntuirii.“