1. În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana“.
2. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, și se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
3. Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într’o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, și i-a zis: „Cornelie!“
4. Corneliu s’a uitat țintă la el, s’a înfricoșat, și a răspuns: „Ce este, Doamne?“ Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s’au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele.
5. Trimete acum niște oameni la Iope, și chiamă pe Simon, zis și Petru.
6. El găzduiește la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.“
7. Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, și un ostaș cucernic din aceia cari-i slujeau în tot timpul;
8. și, dupăce le-a istorisit totul, i-a trimes la Iope.
9. A doua zi, cînd erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s’a suit să se roage pe acoperișul casei, pela ceasul al șaselea.
10. L-a ajuns foamea, și a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într’o răpire sufletească.
11. A văzut cerul deschis, și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborîndu-se și slobozindu-se în jos pe pămînt.
12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare de pe pămînt și păsările cerului.
13. Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănîncă.“
14. „Nicidecum, Doamne“, a răspuns Petru. „Căci niciodată n’am mîncat ceva spurcat sau necurat.“