4. ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția neperitoare a unui duh blînd și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.
5. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, cari nădăjduiau în Dumnezeu, și erau supuse bărbaților lor;
6. ca Sara, care asculta pe Avraam, și-l numea „domnul ei“. Fiicele ei v’ați făcut voi, dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva.
7. Bărbaților, purtați-vă și voi, la rîndul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.
8. Încolo, toți să fiți cu aceleași gînduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți.
9. Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvîntați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvîntarea.
10. „Căci cine iubește viața, și vrea să vadă zile bune, să-și înfrîneze limba dela rău, și buzele dela cuvinte înșelătoare.
11. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea, și s’o urmărească.
12. Căci ochii Domnului sînt peste cei neprihăniți, și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.“
13. Și cine vă va face rău, dacă sînteți plini de rîvnă pentru bine?
14. Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N’aveți nici o teamă de ei, și nu vă tulburați!