3. Cît despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sînt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.
4. Căci n’am nimic împotriva mea; totuș nu pentru aceasta sînt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.
5. De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, și va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare își va căpăta lauda dela Dumnezeu.
6. Fraților, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine și la Apolo, ca prin noi înșine, să învățați să nu treceți peste „ce este scris“: și nici unul din voi să nu se fălească de loc cu unul împotriva celuilalt.
7. Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?
8. O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunși bogați! Iată-vă împărățind fără noi! Și măcar de ați împărăți cu adevărat ca să putem împărăți și noi împreună cu voi!
9. Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște osîndiți la moarte; fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.
10. Noi sîntem nebuni pentru Hristos: voi, înțelepți în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puși în cinste: noi, disprețuiți!
11. Pînă în clipa aceasta suferim de foame și de sete, sîntem goi, chinuiți, umblăm din loc în loc,