7. Da, din gura lor țâșnește răul, pe buzele lor sunt săbii; căci zic: „Cine aude?”
8. Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îți bați joc de toate neamurile.
9. Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc, căci Dumnezeu este scăparea mea.
10. Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte; Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorința față de cei ce mă prigonesc.
11. Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu, ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, și doboară-i, Doamne, scutul nostru!
12. Gura lor păcătuiește la fiecare vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în însăși mândria lor, căci nu spun decât blesteme și minciuni.
13. Nimicește-i, în mânia Ta, prăpădește-i, ca să nu mai fie! Fă-i să știe că împărățește Dumnezeu peste Iacov, până la marginile pământului. – (Oprire)