1. (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis: ) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
2. Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!
3. Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
4. Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile pieirii;
5. mă înfășuraseră legăturile mormântului și mă prinseseră lațurile morții.
6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.
7. Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat, temeliile munților s-au mișcat și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.