14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți. –
15. Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –
16. La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte. –
17. Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate. –
18. Omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său. –
19. Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. –
20. Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea, și cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
21. Cine dă naștere unui nebun va avea întristare, și tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –
23. Cel rău primește daruri pe ascuns ca să sucească și căile dreptății. –
24. Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său și amărăciune celei ce l-a născut. –