Capitolele

  1. 1
  2. 2
  3. 3
  4. 4
  5. 5
  6. 6
  7. 7
  8. 8
  9. 9
  10. 10
  11. 11
  12. 12
  13. 13
  14. 14
  15. 15
  16. 16
  17. 17
  18. 18
  19. 19
  20. 20
  21. 21
  22. 22
  23. 23
  24. 24
  25. 25
  26. 26
  27. 27
  28. 28
  29. 29
  30. 30
  31. 31

Vechiul Testament

Noul Testament

Proverbe 17 Versiunea Dumitru Cornilescu Corectată (VDCC)

1. Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –

2. Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine și va împărți moștenirea cu frații lui.

3. Tigaia lămurește argintul, și cuptorul lămurește aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. –

4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –

5. Cine își bate joc de sărac, își bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –

6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor lor. –

7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă! –

8. Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. –

9. Cine acoperă o greșeală, caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –

10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –

11. Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –

12. Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –

13. Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –

14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți. –

15. Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –

16. La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte. –

17. Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate. –

18. Omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său. –

19. Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. –

20. Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea, și cel cu limba stricată cade în nenorocire. –

21. Cine dă naștere unui nebun va avea întristare, și tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –

22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –

23. Cel rău primește daruri pe ascuns ca să sucească și căile dreptății. –

24. Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –

25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său și amărăciune celei ce l-a născut. –

26. Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –

27. Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput. –

28. Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ține gura. –