17. Nu-Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!
18. Apropie-Te de sufletul meu și răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!
19. Tu cunoști ocara mea, rușinea mea, dezonoarea mea și pe toți dușmanii mei.
20. Ocara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.
21. Ci ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.
22. Să li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor, iar bunăstarea – într-un laț!
23. Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele!
24. Varsă-Ți furia peste ei și să-i ajungă mânia Ta aprinsă!
25. Fie-le locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26. Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor răniți de Tine.
27. Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!