1. Dumnezeule, scapă-mă, căci mi-au ajuns apele până la gât!
2. Mă afund în mâl, nu mai găsesc loc tare; intru în adâncurile apei și mă înghit șuvoaiele.
3. Am obosit strigând, mi s-a uscat gâtul; mi se topesc ochii tânjind după Dumnezeul meu.
4. Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulți decât perii capului meu, mulți sunt cei ce vor să mă piardă, dușmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat.
5. Dumnezeule, Tu-mi cunoști nechibzuința, păcatele mele nu-Ți sunt ascunse.
6. Fie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se rușineze din pricina mea, Stăpâne, Doamne al Oștirilor, fie ca cei ce Te caută să nu roșească din pricina mea, Dumnezeule al lui Israel!
7. Din pricina Ta port eu ocara, și dezonoarea mi-a acoperit fața.
8. Sunt considerat un străin de către frații mei, un venetic de către fiii mamei mele,
9. căci râvna pentru Casa Ta mă mistuie și ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!
10. Când plâng și postesc, ei mă batjocoresc.
11. Când îmbrac sacul de jale, ei mă fac de pomină.
12. Cei ce stau la poarta cetății mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine.
13. Totuși eu tot Ție mă voi ruga, Doamne , pentru vremea bunăvoinței Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
14. Izbăvește-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc și de adâncurile apei!
15. Șuvoaiele apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
16. Doamne , răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună! După mila Ta cea mare, întoarce-Ți fața spre mine!
17. Nu-Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!
18. Apropie-Te de sufletul meu și răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!
19. Tu cunoști ocara mea, rușinea mea, dezonoarea mea și pe toți dușmanii mei.
20. Ocara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.
21. Ci ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.
22. Să li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor, iar bunăstarea – într-un laț!
23. Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele!
24. Varsă-Ți furia peste ei și să-i ajungă mânia Ta aprinsă!
25. Fie-le locuința pustiită și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
26. Și aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine și povestesc suferința celor răniți de Tine.
27. Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor și fă să nu ajungă la dreptatea Ta!
28. Șterge-i din Cartea celor vii și nu-i scrie alături de cei drepți!
29. Eu însă sunt necăjit și îndurerat; fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt!
30. Atunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu și-L voi mări prin mulțumiri!
31. Acest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou sau un vițel cu coarne și copite.
32. Cei necăjiți vor vedea și se vor bucura. Trăiască inima voastră, a celor ce căutați pe Dumnezeu,
33. căci Domnul ascultă pe cei sărmani și nu-i disprețuiește pe cei luați captivi dintre ai Lui!
34. Să-L laude cerul și pământul, mările și tot ce mișună prin ele,
35. căci Dumnezeu va mântui Sionul și va construi cetățile lui Iuda! Ei vor locui acolo și le vor moșteni;
36. urmașii robilor Săi le vor moșteni și cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.