12. Cei ce stau la poarta cetății mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine.
13. Totuși eu tot Ție mă voi ruga, Doamne , pentru vremea bunăvoinței Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!
14. Izbăvește-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc și de adâncurile apei!
15. Șuvoaiele apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!
16. Doamne , răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună! După mila Ta cea mare, întoarce-Ți fața spre mine!
17. Nu-Ți ascunde fața de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!
18. Apropie-Te de sufletul meu și răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!
19. Tu cunoști ocara mea, rușinea mea, dezonoarea mea și pe toți dușmanii mei.
20. Ocara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.
21. Ci ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oțet.
22. Să li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor, iar bunăstarea – într-un laț!
23. Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele!
24. Varsă-Ți furia peste ei și să-i ajungă mânia Ta aprinsă!