1. Te iubesc, Doamne , Tăria mea!
2. Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!
3. Eu Îl chem în ajutor pe Domnul , Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei.
4. Mă înfășuraseră legăturile morții, mă copleșiseră șuvoaiele nimicirii.
5. Legăturile Locuinței Morților mă împresuraseră, mă prinseseră lațurile morții.
6. Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul , am strigat către Dumnezeul meu. El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt și strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7. Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul, temeliile munților s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8. Țâșnea fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea.
9. A aplecat cerurile și a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.
10. Călărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului.
11. Întunericul Și-l așternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase și nori deși.
12. Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieșea grindină și cărbuni aprinși.
13. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul, răspândind grindină și cărbuni aprinși.
14. Și-a aruncat săgețile, risipindu-i pe dușmani ; a trimis fulgerele și i-a pus pe fugă.