1. Te iubesc, Doamne , Tăria mea!
2. Domnul este stânca mea, fortăreața mea și izbăvitorul meu! Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc, scutul meu, cornul mântuirii mele, întăritura mea!
3. Eu Îl chem în ajutor pe Domnul , Care este vrednic de laudă, și sunt izbăvit de dușmanii mei.
4. Mă înfășuraseră legăturile morții, mă copleșiseră șuvoaiele nimicirii.
5. Legăturile Locuinței Morților mă împresuraseră, mă prinseseră lațurile morții.
6. Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul , am strigat către Dumnezeul meu. El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt și strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7. Atunci s-a zguduit și s-a cutremurat pământul, temeliile munților s-au zdruncinat, s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8. Țâșnea fum din nările Lui și foc mistuitor din gura Lui, cărbuni aprinși ieșeau din ea.
9. A aplecat cerurile și a coborât; nori negri erau sub picioarele Lui.
10. Călărea pe un heruvim, zbura, plutea pe aripile vântului.
11. Întunericul Și-l așternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ, erau ape întunecoase și nori deși.
12. Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui, ieșea grindină și cărbuni aprinși.
13. Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt Și-a făcut auzit glasul, răspândind grindină și cărbuni aprinși.
14. Și-a aruncat săgețile, risipindu-i pe dușmani ; a trimis fulgerele și i-a pus pe fugă.
15. La mustrarea Ta, Doamne , la suflarea nărilor Tale, s-au văzut albiile apelor și s-au descoperit temeliile lumii.
16. El S-a întins din înălțime și m-a apucat, m-a scos din apele cele mari,
17. m-a izbăvit de dușmanul meu cel puternic și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
18. Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu, dar Domnul mi-a fost sprijin.
19. El m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, pentru că El Își găsește plăcerea în mine.
20. Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, mi-a făcut după curăția mâinilor mele,
21. căci am păzit căile Domnului și nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
22. Toate judecățile Lui sunt înaintea mea și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
23. Am fost integru înaintea Lui și m-am păzit de nelegiuire.
24. Domnul mi-a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Săi.
25. Cu cel credincios Tu Te arăți credincios, cu cel drept Tu Te arăți drept,
26. cu cel integru Tu Te arăți integru, dar cu cel înșelător Tu Te porți după înșelăciunea lui.
27. Tu mântuiești poporul smerit, dar smerești pe cel cu ochii trufași.
28. Tu îmi aprinzi candela, Doamne! Dumnezeul meu îmi luminează întunericul!
29. Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor! Cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit!
30. Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită, cuvinteleDomnului sunt încercate; El este un scut pentru toți cei ce se se adăpostesc în El.
31. Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
32. Dumnezeu este Cel Ce m-a încins cu tărie și mi-a făcut desăvârșită calea.
33. El mi-a făcut picioarele ca ale ciutelor și m-a așezat pe înălțimi.
34. Îmi deprinde mâinile pentru luptă, astfel încât brațele mele întind arcul de aramă.
35. Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, ajutorul Tău mă face mare.
36. Tu-mi lărgești calea sub pașii mei, ca să nu-mi alunece picioarele.
37. Îmi urmăresc dușmanii și-i ajung; nu mă întorc până nu-i prăpădesc.
38. Îi zdrobesc, de nu mai sunt în stare să se ridice; ei cad sub picioarele mele.
39. Tu mă încingi cu tărie pentru luptă și-i smerești pe vrăjmașii mei sub picioarele mele.
40. Tu faci ca dușmanii mei să fugă dinaintea mea și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41. Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăvește; strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42. Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe ulițe.
43. Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.
44. Fiii străinului dau înapoi în fața mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45. Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.
46. Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47. Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,
48. Cel Ce mă izbăvește de vrăjmașii mei. Tu mă ridici deasupra dușmanilor mei și mă scapi de omul asupritor.
49. De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne , și voi cânta laudă Numelui Tău!
50. El dă mari izbăviri regelui Său și arată îndurare unsului Său, lui David și seminței lui în veac.