6. Au existat însă niște oameni care, fiind necurați din cauză că se atinseseră de un mort, n-au putut ține Paștele în ziua aceea. Ei s-au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în aceeași zi
7. și i-au zis lui Moise: – Știm că suntem necurați din cauză că ne-am atins de un mort, dar de ce trebuie să fim împiedicați să aducem jertfă Domnului la vremea hotărâtă împreună cu ceilalți israeliți?
8. Moise le-a spus: – Așteptați până voi afla ce va porunci Domnul cu privire la voi.
9. Domnul i-a zis lui Moise:
10. „Spune-le israeliților: «Chiar dacă cineva dintre voi sau dintre urmașii voștri va fi necurat din cauză că a atins un mort sau va fi departe în călătorie, va putea totuși să țină Paștele Domnului.
11. Să-l țină în luna a doua, în a paisprezecea zi, între cele două seri; să mănânce mielul de Paște cu azime și cu ierburi amare.
12. Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu-i zdrobească nici un os. Să țină Paștele conform tuturor hotărârilor luate cu privire la el.
13. Dar dacă cineva este și curat, și nici nu este plecat în călătorie, dar se abține să țină Paștele, să fie nimicit din popor pentru că n-a adus jertfă Domnului la vremea hotărâtă; un astfel de om își va purta păcatul.
14. Orice străin care locuiește între voi și dorește să sărbătorească Paștele Domnului , să facă acest lucru potrivit legii Paștelui, ținând cont de hotărârile luate cu privire la el; să aveți o singură lege atât pentru străin, cât și pentru băștinaș.»“
15. În ziua când a fost înălțat Tabernaculul, norul a acoperit Tabernaculul, adică Cortul Mărturiei; de seara până dimineața norul era deasupra Tabernaculului, arătând ca un foc.
16. Așa era tot timpul: ziua, norul acoperea Tabernaculul, iar noaptea arăta ca un foc.