3. – Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon
4. – ținuturile pe care Domnul le-a lovit înaintea poporului Israel – sunt ținuturi bune pentru vite, iar robii tăi au vite.
5. Dacă am găsit bunăvoință la tine, au adăugat ei, dă ținuturile acestea în proprietatea robilor tăi și nu ne trece peste Iordan.
6. Moise le-a răspuns gadiților și rubeniților: – Frații voștri se pregătesc de război, iar voi vreți să rămâneți aici?
7. De ce vreți să le descurajați inima israeliților și să nu mai meargă în țara pe care Domnul le-a dat-o?
8. Așa au făcut și părinții voștri pe care i-am trimis din Kadeș-Barnea să iscodească țara.
9. După ce au mers în valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat poporul ca să nu mai meargă în țara pe care Domnul le-a dat-o.
10. Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat:
11. „Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, nici un bărbat peste douăzeci de ani care a ieșit din Egipt nu va vedea țara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov,
12. în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, și Iosua, fiul lui Nun, căci ei L-au urmat din toată inima pe Domnul.“
13. Atunci s-a aprins mânia Domnului împotriva lui Israel și i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toată generația care făcuse rău înaintea Lui a murit.