11. Moise i-a zis Domnului : – De ce te-ai purtat atât de rău cu robul Tău? De ce n-am găsit bunăvoință la Tine și ai lăsat asupra mea povara acestui popor?
12. Oare eu am conceput poporul acesta? I-am născut eu ca să-mi spui: „Poartă-i la sân cum poartă o doică un sugar“ înspre țara pe care ai jurat părinților lor că le-o vei da?
13. De unde să iau carne pentru tot poporul acesta? Căci vin și plâng înaintea mea și zic: „Dă-ne carne să mâncăm!“
14. Nu pot duce singur acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine.
15. Dacă așa te porți cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă! Omoară-mă, dacă am găsit bunăvoință la Tine și nu mă mai lăsa să-mi văd nenorocirea!
16. Domnul i-a răspuns lui Moise: – Adună-Mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, despre care știi că sunt sfetnici ai poporului și supraveghetori peste el; adu-i la Cortul Întâlnirii ca să stea acolo împreună cu tine.
17. Eu Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din Duhul Care este peste tine și-L voi pune peste ei; ei vor purta povara poporului împreună cu tine și astfel n-o vei mai purta singur.
18. Să spui poporului: „Sfințiți-vă pentru ziua de mâine; veți mânca și carne, pentru că v-ați plâns în auzul Domnului, spunând: «Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era mai bine în Egipt.» De aceea Domnul vă va da carne să mâncați.
19. Nu veți mânca doar o zi sau două sau cinci sau zece sau douăzeci de zile,