1. După o vreme poporul a început să se plângă în auzul Domnului că-i merge rău; Domnul a auzit și s-a aprins de mânie. Focul Domnului s-a aprins împotriva lor și a mistuit o parte din marginea taberei.
2. Atunci poporul a strigat către Moise; Moise s-a rugat Domnului și focul s-a stins.
3. Locul acela s-a numit Tabera pentru că focul Domnului s-a aprins împotriva lor.
4. După aceea, adunătura de oameni care era în mijlocul lor a început să poftească cu nesaț, astfel că și israeliții s-au plâns din nou și au zis: „Cine ne va da carne să mâncăm?
5. Ne aducem aminte de peștele pe care-l mâncam fără plată în Egipt, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi.
6. Acum însă ni s-a uscat sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noștri, decât mana aceasta!“
7. Mana era ca sămânța de coriandru, iar la culoare era ca rășina.
8. Poporul umbla prin împrejurimi și o aduna, o măcina în râșniță sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale și făcea turte din ea; la gust era ca o turtă coaptă cu ulei.
9. Mana cădea în tabără în timpul nopții, odată cu lăsarea rouăi.
10. Moise a auzit poporul plângând, fiecare în clanul lui și la intrarea cortului lui. Atunci mânia Domnului s-a aprins foarte tare; Moise a înțeles că ceea ce făceau ei era un lucru rău.